• Dana Cotoară

Zece experți atrag atenția că ”a lăsa virusul să circule” ar putea arunca din nou Belgia în izolare


Zece experți belgieni, unii dintre ei binecunoscuți publicului prin desele apariții în presă (Emmanuel André, Erika Vlieghe sau Marc Van Ranst) atrag atenția că actuala strategie abordată de Consiliul Național de Securitate de a lăsa virusul să circule este periculoasă și poate arunca Belgia înapoi în izolare.

Într-o scrisoare deschisă, cei zece își prezintă argumentele în favoarea unor măsuri sanitare mai restrictive față de cele anunțate de CNS ieri.

Mai jos scrisoarea lor integrală:

Reizbucnirea epidemiei în vară

Lupta împotriva coronavirusului este departe de a fi câștigată. După scăderea cifrelor epidemiologice din mai-iunie, revigorarea rapidă a epidemiei de la jumătatea lunii iulie a fost oprită după aproximativ zece zile de la intrarea în vigoare a măsurilor restrictive introduse la sfârșitul lunii iulie, la nivel național și în special la Anvers.

Graficul de mai jos ilustrează ce s-a întâmplat vara aceasta în orașul Anvers, care era clar într-o fază de creștere exponențială a infecțiilor. Măsurile restrictive au funcționat: creșterea a fost oprită rapid.

Incidența săptămânală în diferite provincii

Epidemia a luat amploare și în alte orașe. Și acolo măsurile impuse la nivel național au adus o schimbare, chiar dacă lucrurile s-au mișcat mai încet în zona Bruxellesului. Putem observa acest progres în incidența numerelor din provincii.


Incidențele săptămânale în provinciile flamande (stânga) și valone (dreapta). Ambele grafice includ Regiunea Bruxelles-Capitale.

Experții se temeau că o astfel de revenire în forță a epidemiei s-ar fi putut produce încă din iunie. Dar în cea mai mare parte a lunii iunie au existat aproximativ 85-100 de cazuri confirmate pe zi; 10% dintre acestea în orașul Anvers, ceea ce ar putea explica expansiunea rapidă de acolo.

Într-adevăr, de la jumătatea lunii iulie, am început să vedem efectul „bulei” de 15 persoane (care, în fapt, nu era o limitare reală a numărului de contacte strânse). Cumulat a venit și ideea de vară și senzația că epidemia „s-a terminat”. Mulți au continuat să respecte măsurile sanitare. Dar, în același timp, se organizau nunți și alte petreceri, iar oamenii plecau în vacanță în străinătate. Virusul a început să se răspândească din nou în cartierele marilor orașe și, treptat, și în zonele rurale înconjurătoare.

Este util să comparăm evoluția numărului de cazuri în Belgia cu alte țări:

Impactul cumulat pentru 14 zile în Olanda, Spania, Franța, Suedia și Belgia

Pe baza datelor Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor, după cum se menționează și în rapoartele zilnice ale Sciensano, vedem următoarele: Belgia și Spania au urmat o traiectorie similară până în jurul datei de 10 august. Belgia și-a schimbat cursul de atunci, iar incidența cazurilor noi a început să scadă din nou.

Poziția noastră europeană s-a îmbunătățit în această perioadă. Pe 11 august, am fost pe locul patru în Europa in privința incidenței la 14 zile: 68; Spania era atunci la 76. Pe 6 septembrie eram pe locul 8 cu 45, în timp ce Spania era la 241! Pe 20 septembrie, Spania era la 301, dar Belgia la 96. La 23 septembrie, incidența belgiană era de 116, a șasea ca mărime dintre țările monitorizate.

Septembrie

Așadar, ne confruntăm cu o revenire a epidemie în ultimele două săptămâni, probabil din cauză că unii dintre noi se simt mai puțin motivați în a respecta măsurile. Am revenit din vacanță, s-au redeschis școlile folosim des transportul public, frecventăm cluburi sportive etc. Vedem acest lucru întâmplându-se și în altă parte. În Germania, Institutul Robert Koch releva, chiar înainte de redeschiderea școlilor, că 50% din cazuri au implicat persoane care au călătorit în străinătate în ultimele două săptămâni. Un studiu olandez (RIVM) de săptămâna trecută indica faptul că până la 70% din infectări au loc în familie și cercul de prieteni și cunoștințe.

În septembrie, constatăm că nu numai orașele mari, ci și zonele rurale au înregistrat rapid multe cazuri noi de infecție. În timp ce la sfârșitul lunii august, aproximativ jumătate din municipalitățile belgiene înregistrau 0 cazuri de infecție timp de două săptămâni, în acest moment abia există câteva de municipalități în fiecare provincie cu această performanță.

Din păcate, noul val a început cu un nivel de contaminare zilnic de cinci ori mai mare decât la începutul lunii iulie (400 față de 85) și o rată de pozitivitate de patru ori mai mare de la 0,85% pentru mai-iunie la nivel național la 4,0% pentru Belgia pe 23 septembrie, iar pentru Bruxelles la 8,2%. Faptul că răspândirea este generalizată la întreg teritoriul țării nu face posibilă controlarea ei atât de ușor.

Viteza de deteriorare a situației epidemiologice poate fi văzută în ultimele cifre săptămânale: 3.618 cazuri confirmate în perioada 30 august - 5 septembrie, 6.012 cazuri pentru săptămâna 6 septembrie - 12 septembrie, apoi se ajunge la 9.618 cazuri în perioada 13-19 septembrie. Așadar, la sfârșitul lunii august, am trecut pragul simbolic de 500 de noi cazuri confirmate pe zi, iar acum suntem deja cu mult peste 1.500 de cazuri și ne îndreptăm spre 2.000. Să fie oare aceste cifre puse doar pe seama creșterii numărului de teste?

Mai multe teste și / sau mai multe cazuri de infecție?

În săptămâna 6-12 septembrie au fost efectuate 199.254 de teste, dintre care 5.850 au fost pozitive, cu o rată de pozitivitate de 2.936%. În săptămâna 13-19 septembrie au fost efectuate 247.477 teste, relevând 9.792 pozitive, pentru o rată de pozitivitate de 3.957%. Dacă ar fi crescut doar numărul de teste, dar nu și pozitivitatea, atunci am fi avut doar 7.266 de teste pozitive în ultima săptămână. Creșterea de 3.942 de cazuri se împarte astfel: 1.416 cazuri legate de creșterea testelor (35, 9%) și 2.526 legate de creșterea pozitivității (64,1%), deci de creșterea noilor infecții. Prin urmare, numărul de infecții crește relativ mai repede decât numărul de teste. În plus, cei care se ocupă de localizarea contactelor trebuie să urmărească mai mulți oameni, există mai multe persoane cu simptome etc.

Pe lângă revenirea din călătorii și redeschiderea școlilor, avem și redeschiderea universităților. De asemenea, va fi mai rece afară așa că vom sta cu toții mai mult în interior. Riscul nu este deloc de neglijat. Dacă alegem să reducem circulația virusului, nu este potrivit să relaxăm măsurile, ci mai degrabă să luăm în considerare unde să le restrângem și cât timp să le păstrăm pentru a proteja sistemul: testarea și localizarea contactelor, îngrijirea din prima linie, capacitatea spitalelor care se pot supraîncărca și se dezvoltă astfel un ciclu vicios.

Într-adevăr, pe măsură ce numerele cresc exponențial, este imposibil să continuăm să extindem liniile de apărare la nesfârșit. Astăzi vedem că îngrijirea primară ajunge la apogeu. În plus, cei care sunt în prima linie nu au avut timp de odihnă vara aceasta. Încă nu am atins vârful tradițional de iarnă și monitorizarea infecțiilor la căile respiratorii superioare ne arată că suntem într-un vârf care nu este normal pentru această perioadă a anului.

Urmărirea contactelor celor infectați devine, de asemenea, mai dificilă și rezultatele testelor vin din ce în ce mai greu, procesul durând până la 2-3 zile. Acest lucru indică faptul că această capacitate de testare umană și operațională își atinge punctul de saturație. Odată ce capacitatea uneia sau mai multor linii de apărare este depășită, începem să navigăm în orb. Trebuie să vedem acest lucru în contextul unui număr tot mai mare de spitalizări. În ultima săptămână a lunii august, au existat 103 internări, săptămâna trecută 315. Atât pentru spitalizări, cât și pentru cazuri nou confirmate, rata de reproducere este de aproximativ 1,3 (Sciensano).

Cu cât virusul circulă mai mult și se va accelera din ce în ce mai mult dacă vom naviga în orb, cu atât este mai dificil să protejăm grupurile vulnerabile, în special pe rezidenții caselor de bătrâni. Putem vedea că și numărul infecțiilor la vârstnici este în creștere, așa cum arată graficul următor.


Numărul de infecții pe săptămână și grupa de vârstă

Există o creștere clară în grupa de vârstă 60-79, dar și în cea de peste 80 de ani. Acest lucru explică desigur creșterea spitalizărilor. Din fericire, numărul deceselor nu crește încă. Dar, din păcate, acest lucru se va întâmpla atât timp cât virusul va continua să circule, așa cum vedem acum și la Spania și la Franța. În cele trei săptămâni scurse de la finele lui august, numărul cazurilor din Franța a trecut de la 42.079, la 54.194 și apoi la 65.346. În cursul acelorași trei săptămâni s-au înregistrat 90.207 infecții și 356 de decese. În Spania, în același interval s-au raportat în prima săptămână 59.703 de cazuri, apoi 67.337 și în a treia săptămână s-a ajuns la 73.714, cu decesele variind de la 407, apoi 329 și 748. Rețineți că incidența la 14 zile pentru 100.000 de locuitori înregistrată pe 23 septembrie este de 292 în Spania și 193 în Franța. În Belgia, incidența este de 136. Prin urmare, nu este deloc imposibil ca la o incidență în creștere să înceapă să crească și numărul de decese în țara noastră.

Raportul dintre deces și caz confirmat a scăzut comparativ cu perioada martie-aprilie, dar nu la zero. O privire mai atentă asupra epidemiei arată că vârsta medie a infecțiilor a scăzut. Dar acum crește din nou. Această scădere se datorează evoluției contactelor între generații, bine documentată în studii științifice, care reduce probabilitatea de transmitere a virusului, deoarece, în general, persoanele în vârstă își adaptează contactele sociale și măsurile de protecție mai bine decât tinerii. Cu toate acestea, odată ce virusul circulă prea mult într-o anumită grupă de vârstă, devine foarte dificil de împiedicat infectarea în masă a acelei grupe.

Belgia nu este o insulă

Comparația între Belgia și alte țări europene are o relevanță importantă: indiferent ce gândim despre gravitatea situației de acum, nu noi suntem cei care aleg „culoarea țării noastre”, ci partenerii noștri europeni. Când analizăm din punct de vedere economic, o alunecare spre zona roșie sau chiar portocalie comportă riscuri economice serioase pentru Belgia. Faptul că Germania, care prezidează Consiliul Uniunii Europene în a doua jumătate a anului 2020, nu dorește să organizeze reuniuni la Bruxelles pentru că este zonă roșie, este un semnal clar de alarmă. Acest lucru ne arată că este benefic să menținem măsuri proporționale, în special în interesul sectorului de evenimente. Circulația virusului și, mai presus de toate, pierderea încrederii asociate acestuia, dăunează economiei mult mai mult decât măsurile actuale, care sunt, de asemenea, mult mai ușoare decât în ​​timpul izolării din martie-aprilie. Acest lucru este bine documentat în articolele semnate de Geert Peersman și Paul De Grauwe, publicate în De Standaard la 1 septembrie și De Morgen la 15 septembrie.

Pe măsură ce ne îndreptăm către o fază mai „structurală” a epidemiei, este vital să ne definim obiectivul foarte clar în lumina criteriilor europene și să ne concentrăm pe evitarea intrării în zonele roșii sau portocalii. Procedând astfel, trebuie să ținem cont de faptul că nivelurile de contaminare care delimitează codurile de culoare se pot schimba în funcție de capacitatea noastră de a face față COVID-19. Valorile prag pot fi ajustate în funcție de progresul cercetării.

În prezent, nu ne domină ambiția de a păstra cifrele sub control, iar creșterea rapidă a numărului infecțiilor ne va duce rapid în topul cinci al statelor europene cu cea mai mare incidență a cazurilor la suta de mii de locuitori. Mai mult, la fel ca în Spania și Franța, numărul spitalizărilor crește în mod clar și la noi.

În schimb, Germania a înregistrat o incidență cumulată de puțin peste 20 de cazuri la 100.000 de locuitori, cu 116 unități sub Belgia, în perioada 16-23 septembrie (cifrele ECDC și rapoartele zilnice de la Sciensano). Cum a reușit Germania acest lucru? Măsurile nu sunt atât de diferite de ale noastre, dar au fost puse în aplicare rapid: măștile în transportul public, hoteluri și magazine sunt obligatorii de la sfârșitul lunii aprilie, inclusiv pentru copii de la 6 ani. Normele culturale ale țării asigură respectarea corectă a măsurilor. Cancelarul comunică în mod regulat, clar, cu autoritatea politică și, de asemenea, beneficiază de pe urma studiilor sale științifice. De la începutul epidemiei, testarea, urmărirea contactelor, carantina și izolarea au funcționat bine, cu mobilizarea studenților, soldaților și profesioniști special instruiți. Controalele aleatorii permit verificarea respectării autoizolării. Capacitatea de testare și cea a spitalelor sunt foarte mari. Cu toate acestea, germanii se așteaptă ca activitatea economică să revină la nivelurile pre-Corona abia la sfârșitul anului 2021.

Ce e de făcut acum?

Stabilirea unei ținte și apoi realizarea ei necesită ca politicienii, așa cum au făcut la sfârșitul lunii iulie, să creeze un cadru care să limiteze numărul de contacte individuale apropiate, în funcție de prioritățile societății. Este o mișcare inteligentă pentru a menține școlile deschise și pentru a permite economiei să funcționeze cât mai bine posibil. Aceasta implică respectarea cu atenție a distanței fizice, purtarea unei măști, telemunca, educația la distanță în învățământul superior, restricțiile din industria hotelieră, evenimentele culturale și sportive și, mai presus de toate, contactele din sfera socială. Toate acestea trebuie să fie însoțite de o comunicare adecvată și de dezvoltarea unui cadru motivant, pentru care grupul de experți în psihologie și Covid-19 a făcut deja multe recomandări.

Eforturile susținute sunt importante pentru protecția sănătății publice, precum și pentru economia țării (și, prin urmare, soliditatea finanțelor publice și a securității sociale) și educația tinerilor noștri. Desigur, mulți suferă din cauza restricțiilor, din punct de vedere economic, social și psihologic. Dar în medie, această suferință este mai scăzută decât percepția riscului legat de creșterea spitalizărilor - așa cum se arată în figura de mai jos, bazată pe Marele Studiu despre Corona - atenția sporită a mass-media și, în cele din urmă, riscul crescut de măsuri și mai stricte care rezultă din aceasta.


Răspunsul adecvat la aceste probleme este acela de a oferi ajutor direcționat, dar suficient acestor persoane, a nu lăsa virusul să circule, ceea ce poate duce la un alt blocaj la scară largă.

În iunie, ca experți, am fost îngrijorați de „platoul” de 85 de cazuri pe zi. La sfârșitul lunii august, țara noastră a atins pentru scurt timp un platou de aproximativ 400 și apoi numerele au început să urce foarte rapid. În același timp, știm din primul val și, de asemenea, din luna iulie, că putem „îmblânzi curba”. Acestea au fost măsuri aplicate la scară largă în martie-aprilie, dar mult mai țintite vara, cu măsuri diferențiate între orașul Anvers și împrejurimile sale, restul provinciei Anvers și restul țării.

Pledăm pentru stabilirea unui obiectiv clar, care nu este doar „stabilizarea curbei și apoi vom vedea ...”, deoarece acest lucru duce la o relaxare prea rapidă a măsurilor, ci mai degrabă se referă la un nivel de circulație a virusului care este durabil. Apoi să încercăm cu răbdare să realizăm acest obiectiv prin măsuri care nu sunt prea complicate, bine înțelese și comunicate. De exemplu, să vizăm strategia Germaniei. Pentru aceasta, nu ar trebui să ne propunem pur și simplu să menținem circulația virusului la un nivel dat, ci mai degrabă, de exemplu, să menținem rata de reproducere R egală cu 0,8. Analiza principalelor surse de transmitere ne învață că în sfera socială trebuie să ne „asigurăm” contactele: este permis să avem destul de multe contacte dacă acestea sunt în siguranță (adică de la distanță, cu mască sau afară). Cu toate acestea, trebuie să limităm contactul mai strâns. Procedând astfel, putem acorda prioritate obiectivelor societății, cum ar fi menținerea școlilor cât mai mult deschise posibil, asigurarea asistenței medicale funcționale (ceea ce în prezent nu mai este posibil în îngrijirea primară), să protejăm vârstnicii, să ne asigurăm că în economie cât mai multe sectoare funcționează cât mai bine posibil și să oferim un sprijin semnificativ celorlalte domenii. Contactele prea multe și prea apropiate sunt un risc. Trebuie să ne organizăm o parte din viață mai atent, iar sectorul culturii și evenimentelor poate juca un rol important în acest sens. În afară de fluxul „normal”, cei din cultură pot „canaliza” fluxuri mari de oameni într-un mod eficient, sigur și plăcut.

Prin urmare, trebuie să învățăm să trăim cu măsuri durabile care să țină virusul sub control.

23 septembrie 2020 • Emmanuel André (microbiolog, KU Leuven), Philippe Beutels (economist în sănătate, UAntwerpen), Mathias Dewatripont (economist, ULB), Niel Hens (biostatistician, UHasselt & UAntwerpen), Geert Molenberghs (biostatistician, UHasselt & KU Leuven), Pierre Van Damme (epidemiolog, UAntwerpen), Omer Van Den Bergh (psiholog, KU Leuven), Marc Van Ranst (virusolog, KU Leuven), Maarten Vansteenkiste (psiholog, UGent), Erika Vlieghe (specialist în boli infecțioase, UAntwerpen)


Textul original poate fi găsit aici.

ziaruldebelgia.be 2020 © Toate drepturile rezervate.