• Dana Cotoară

Mary Ursu: L-aș invita pe premierul De Croo să experimenteze noile reguli într-un salon de estetică



Povestea de săptămâna aceasta este tot a unei afaceri de pandemie. O poveste de succes. Două profesioniste în domeniul esteticii – Mary și Olesea - și-au luat viața în mâini în februarie 2020 și și-au deschis un salon. Fără nici cea mai mică bănuială că după șase săptămâni activitatea le va fi curmată brusc din cauza pandemiei corona. O româncă și patru moldovence: Mary, Angelica, Olesea, Ana și Dana. Un salon românesc, cum l-a catalogat Maria Carmen Ursu, cea care se ocupă de machiaj și extensia genelor în cadrul salonului și pe care o veți descoperi în rândurile următoare. Fetele s-au bucurat de câteva săptămâni de bunăstare, înainte să fie nevoite să închidă salonul care abia prindea rădăcini. Dar Mary spune că primul val a fost ușor. Greul a venit în noiembrie când au fost nevoite să închidă din nou, de data aceasta fără nicio perspectivă clară. Iar saloanele de estetică s-au deschis după patru luni, abia la 1 martie. Dar prima săptămână de muncă le dă speranțe că lucrurile se pot urni repede din loc:


”Suntem supraaglomerate. Oamenii își doresc să iasă din case. Și după așa o perioadă lungă de pauză doresc să ne calce pragul salonului. Este o veste extraordinară.

Primul val părea așa o joacă, apoi a venit și al doilea val și ne-am dat seama că treaba e serioasă. Dar pentru al doilea val am fost mai pregătite. Știam că vine și ne-am făcut rezerve. Am avut pierderi importante, dar suntem foarte fericite că nu am ajuns în latura extremă a falimentului. Și ținând cont de faptul că noi suntem o echipă, cheltuielile se împart, așa că ne-am descurcat.”


Mary și Olesea au pornit la drum pentru că și-au dorit propria lor afacere. Erau deja pe piața belgiană, lucrau în alte saloane și, având încrederea că clientele fidele le vor urma, au îndrăznit și au plecat dintr-un loc care le oferea poate siguranță. Au ales drumul pe cont propriu, mai anevoios și cu surprize nu dintre cele mai plăcute. Dar ideea lor prinde rădăcini chiar și în vremurile instabile pe care le trăim.


”Eu și cu colega mea lucram în alt salon și la un moment dat ne-am dorit să pornim propria afacere, așa că ne-am închiriat propriul nostru spațiu. Pentru că ne înțelegem bine, am decis că e mai avantajos să muncim pentru noi. Clientela exista. Când ne-am mutat, spre bucuria noastră, clientele ne-au urmat. Și sincer, nu simt nicio diferență față de momentul de dinainte de pandemie și ceea ce se întâmplă în salon acum. Clientele ne-au așteptat cu sufletul la gură. Vinerea când am primit vestea cea mare că putem deschide de luni, telefonul a luat foc. Apeluri, mesaje, toate clientele voiau să revină la salon. Programările au fost și vin în continuare. Și sunt foarte bucuroasă de faptul că vin cu aceeași încredere. Ba chiar avem și multe cliente noi.”


Saloanele de cosmetică au reluat activitatea în condiții stricte. Clientele trebuie să aștepte afară, iar spațiul trebuie foarte bine ventilat. Autoritățile au mers atât de departe încât le cer profesioniștilor să țină geamurile și ușa deschise, dacă salonul nu este dotat cu un aparat care să măsoare concentrația de CO2. Absurd, crede Mary Ursu, pentru că în salonul lor clienții nu se întâlnesc unii cu alții, întrucât fiecare dintre profesioniste are propria ei încăpere. Iar regulile de igienă sunt respectate la rigoare, încă de dinainte de pandemie.


”Dacă aș putea să mă întâlnesc în viața asta cu premierul De Croo sau cu cine a dat aceste reguli, i-aș invita în salonul nostru sau în oricare alt salon și i-aș pune să experimenteze toate aceste reguli care nu sunt testate. Sunt pur și simplu niște reguli aruncate în vânt care nu au nicio logică. Nu are cum să vină o femeie la epilat, de exemplu, și să stea o oră și jumătate sau două goală și cu geamurile deschise. Este inuman. Ca să nu mai vorbim de aparatele care măsoară concentrația de CO2 sau CO (dioxid sau monoxid de carbon) care inițial costau 30-40 de euro, acum costă lejer în jur de 300-400 de euro. Deja avem destule pierderi, deja avem destule facturi cu care am rămas în urmă și pe care trebuie să le acoperim. Practic noi acum trebuie să cumpărăm aparatură, adică să facem investiții forțate în perioada de criză profundă în care am supraviețuit din ajutoare guvernamentale. Și poate nici din acelea, pentru că în prima fază ne-au dat undeva la 1.500 de euro pentru patru luni, din care se presupune că trebuia să ne plătim dările la stat și să mai și supraviețuim. Așa că am trăit din buzunarul propriu. Iar impactul financiar a fost foarte puternic pentru al doilea val. Pentru că în primul am stat fără activitate în jur de două luni. Dar acum în iarnă perioada a fost dublă. Distanțarea față de client nu am cum s-o respect. Meseria mea îmi impune să stau foarte aproape de clientă. Dar cei care întră în salon nu se întâlnesc pe culoare pentru că fiecare colegă lucrează în camera ei. Spațiul este astfel conceput încât să permită securitate și distanțare.

Purtăm în cabinet măști speciale. Pentru că eu pentru gene folosesc adezivi care sunt toxici și am nevoie de măștile cu filtre de carbon pe care le purtam și înainte de pandemie. Iar clientele mele folosesc măștile chirurgicale. Așadar, folosim măști care protejează mai bine decât cele pe care le putem cumpăra din comerț. Cu strat triplu și cu filtru.”




Cum se supraviețuiește în pandemie? Cu speranță și cu ajustări de prețuri. Pentru că criza sanitară afectează ambele tabere: și profesionistul și clientul. Iar valul trei nu o mai sperie pe Mary Ursu, deși din voce am simțit că nu este chiar ceea ce și-ar dori pentru perioada imediat următoare:


”Sunt conștientă că ne paște acest val trei. Stau de vorbă cu un medic care mă ține la curent cu mersul epidemiei și îmi spune că acest pericol există. Dar să ne revenim?! Cred că avem nevoie de un an. Nu știu ce să spun. Depinde și de stat și de ajutoare. Probabil că vor fi mulți cei care vor rămâne fără locuri de muncă și nu își vor mai permite să vină în saloane. Mi-e greu să fac o estimare obiectivă. Ca să supraviețuim și ca să le dăm clientelor încredere am început să facem promoții. De exemplu, să oferim la două ședințe, o a treia gratuită. Pentru că nu putem nega realitatea în care majoritatea clientelor noastre sunt femei, iar multe dintre ele nu muncesc încă.”


Am întrebat-o pe Mary Ursu dacă mediul în care lucrează este unul propice propagării virusului și care crede că a fost motivul pentru care a fost nevoită să-și înceteze activitatea atât de mult timp?


”În primul rând eu lucrez cu ochii. Și ochii sunt extrem de sensibili. Îmi sterilizez pensetele și toate instrumentele care ating pielea clientului. Dar aceste rigori igienice existau și înainte de Covid-19. Și în ceea ce privește machiajul se aplică aceleași reguli stricte de igienă. Se dezinfectează fiecare instrument folosit. Dar cred că ne-au închis tocmai pentru că lucrăm atât de aproape cu clientul. Spre fericirea noastră, nu am avut nici măcar un caz de infecție. Și sper din tot sufletul că nu vom avem niciodată un caz de Covid-19 în salon. N-am avut nici de controale din partea autorităților ca să ne verifice dacă respectăm rigorile sanitare. Nu vreau să exagerez, dar pentru următoarele săptămâni am foarte multe cliente noi. Nu știu exact de unde vin. Sau care este criteriul folosit pentru a mă alege, dar, vă spun sincer, sunt foarte multe cliente noi. Nu musai românce. Am observat că oamenii vor să se simtă bine. Vor să se miște. Parcă nici nu le mai pasă de virus. Și nu cred că noi suntem principala problemă în propagarea infecțiilor. Virusul nu pornește de la noi. Eu cred că virusul există și se propagă acolo de unde este mizerie. La Gara de Nord, de exemplu, unde colcăie toate bacteriile și toți virușii din lume. Mai cred că un mediu periculos este în tramvai unde lumea stă claie peste grămadă. Metrourile sunt pline. Magazinele de haine nici nu au timp să-și curețe spațiul din cauza puhoiului de oameni. Eu cred că acolo este principala problemă. Nu la noi unde oamenii se spală, se dezinfectează și se îngrijesc.”


Cele patru luni de pauză au fost un sfetnic bun pentru Mary Ursu. Nu a stat degeaba. Confruntată cu perspectiva depresiei și cu lipsa unor informații despre când va putea să revină la salon, s-a reorientat și a început să predea cursuri online pentru fetele care doreau să învețe cum se pun extensiile de gene. S-au ajutat reciproc să supraviețuiască. Iar adaptarea la munca online a fost firească și binevenită:


”Am întâlnit foarte multe fete pentru care aceste patru luni au fost devastatoare, ținând cont de faptul că ne-au închis fără nicio perspectivă și nu am putut munci. Aș vrea să le dau sfatul să-și transfere munca online dacă vom mai trece prin așa ceva. Eu în cele patru luni m-am axat foarte mult pe mediul online. Și acest lucru a dat roade. Pentru că majoritatea a stat acasă și a vrut să învețe de acasă. Am predat cursuri de perfecționare online pe domeniul meu. Și cred că sunt foarte mulți cei care au ceva de oferit. Pentru că aceste perioade lungi de pauză nu ne afectează exclusiv la buzunar, ci ne afectează și psihic. Și am văzut foarte multă lume în pragul depresiei. Acest virus face, pe lângă victimele fizice, și foarte multe victime colaterale și aici mă refer la cei aflați în suferință psihică din cauza izolării. Sunt foarte multe fete tinere care sunt disperate, care spun că nu mai au niciun orizont.

A fost mult de muncă. Fac cursuri în trei limbi – română, engleză și franceză. Iar pentru cursante a fost ușor deoarece avem o aplicație în care putem încărca teorie și filmări. Iar filmările sunt extrem de detaliate, astfel încât toate fetele care le vizionează pot învăța tehnica. Avem disponibile și poze. Iar eu de acasă am făcut ședințe întregi de pregătire pe Zoom. Și sunt atât de mândră de ele pentru că, după ce au reluat activitatea, au rezultate excepționale. Mărturisesc, m-au ajutat și pe mine foarte mult aceste cursuri online să nu cad în depresie și să nu îmi pierd speranța, pentru că la un moment dat chiar nu erau deloc perspective în legătură cu data la care ne putem relua activitatea.”


Iar munca ilegală la domiciliul clientei nu a fost o opțiune pentru Mary Ursu. În primul rând pentru că, spune ea, nu merită să-și riște reputația și anii de muncă grea. Și în al doilea rând pentru că ar fi fost aproape imposibil să care după ea toate materialele necesare fără să atragă atenția.


”Au fost foarte multe cereri de acest gen mai ales în decembrie, înaintea sărbătorilor de iarnă. Dar eu nu am cedat tentației. Ca să prestez servicii la domiciliu, ar trebui să car un întreg studio după mine. Sunt atât de multe detalii, sunt atât de multe tipologii. Trebuie să am cu mine un pat, o lampă, cutii de gene, pentru că nu am de unde să știu ce vrea clienta, și peste toate acestea am nevoie de un mediu adecvat în care să lucrez. Și aici mă refer la umiditate și temperatură pentru ca adezivul pe are îl folosesc să lucreze optim.

Iar la salon nu am riscat și nu voi risca sub nicio formă pentru că poliția este mereu pe străzi. Nu merită riscul. Și de-ar fi să presupunem că la un moment dat ar fi tentația, nu știi niciodată în ce casă te duci și cu cine ai de-a face. Sancțiunile sunt foarte severe și nu pot să-mi risc munca de ani întregi.”


Clișeu sau nu, speranțele pentru viitor și-au făcut ușor loc în discuția cu Mary Ursu. Și am abordat și controversata chestiune a vaccinului:


”Îmi doresc libertatea pe care am avut-o și de care nu am știut să mă bucur. Cred că vom recâștiga această libertate în momentul în care ne vom vaccina. Văd vaccinul ca pe o salvare.

Dar nu aș putea vreodată să ridic bariere de genul: intră în salon doar cei care se vaccinează sau se testează. Eu cred că oamenii vor realiza singuri care este soluția optimă pentru ei. Fiecare crede mai mult sau mai puțin în acest vaccin. Iar eu cred că dacă mă vaccinez și mă protejez pe mine e suficient. Fiecare e liber să decidă pentru el.

Dar aș vrea să încurajez tinerii să devină antreprenori. Eu cred că sunt foarte puțini cei care îndrăznesc, iar tinerii au nevoie să intre pe acest făgaș. Soluții sunt, dar trebuie să îndrăznim.”


Povestea belgiană a lui Mary Ursu a început în urmă cu șapte ani. Și în cazul ei, ca și cazul multora dintre cele cu care am discutat în ultimele luni, plecarea din România a venit după ce soțul a decis să vină în vest pentru un serviciu mai bun.


”Sunt constănțeancă, din comuna Peștera. În Belgia sunt de aproape șapte ani, iar meseria o fac de șase. Inițial în România am lucrat tot într-un salon, dar făceam exclusiv machiaj. Iar pe parcurs m-am îndrăgostit de extensia de gene. Poate și pentru că în Belgia partea aceasta de machiaj nu este atât de populară. Machiajul nu a prea mers, astfel că am trecut pe extensia de gene. Ceea ce mărturisesc merge mult mai bine. Aveam nevoie să supraviețuiesc. Iar cu cinci cliente la machiaj sâmbăta nu puteam sub nicio formă. Clientele mele sunt în proporție de 90% românce, iar restul de zece la sută alte naționalități. Și de cele mai multe ori vin la mine prin recomandări și prin publicitatea pe care o plătim pe internet.

Sincer, nu regret decizia de a pleca din România. Dacă nu ajungeam în Belgia poate că nu aveam șansa să-mi dezvolt latura aceasta de antreprenoare și dorința de a ieși din propriul confort.”


Pe Mary Ursu și pe colegele ei le găsiți la Glam Up Studio & Academy




1,173 views0 comments