• Dana Cotoară

Irina Onea (asistentă medicală): Sălile de operație sunt transformate în reanimări Covid-19!


Foto Irina Onea îmbrăcată în „cosmonaut” alături de o colegă de pe ATI


Irina Onea lucrează în Spitalul Ambroise Pare din Mons. Este asistentă medicală în sala de operație și din primăvară lucrează pe terapia intensivă Covid-19. Nu pentru că și-ar fi dorit, ci pentru că a fost nevoie. Pentru că în vârf de epidemie, când la spital vin din ce în ce mai mulți bolnavi, sălile de operație sunt transformate în reanimări Covid. Iar Irina Onea se luptă cot la cot cu colegii ei să salveze oameni din ghearele morții. De cele mai multe ori reușesc. Dar rândurile pe care le veți citi în continuare creionează exact ce se întâmplă pe o secție de terapie intensivă Covid-19. Iar informațiile sunt ”la cald” pentru că Irina Onea era în tură când am avut schimbul de mesaje. N-am apucat să vorbim la telefon pentru că era extrem de ocupată. Și în pauze își rupea din puținul timp liber pentru a mai scrie câteva rânduri. Rânduri care să ajungă la noi. Rânduri care să ne facă să înțelegem cum se dă lupta dintre viață și moarte în această epidemie. Rânduri care să ne convingă cât de important este să respectăm măsurile sanitare pentru că ele chiar salvează vieți! Înainte de a ajunge pe ATI unde oameni minunați ca Irina Onea stau 12 ore pe tură și, în multe din cazuri, asistă neputincioși la moarte. Și mai e un detaliu extrem de important de subliniat – am avut schimbul de mesaje cu Irina Onea pe 1 noiembrie – duminica! Poate i-ar fi plăcut să stea acasă alături de familia ei. Dar în acest al doilea vârf de epidemie nu-și permite acest lux. Pentru a înțelege cu adevărat cât de gravă este situația de acum, Irina mi-a povestit, pentru început, ce s-a întâmplat în primăvară și cu ce viteză au fost nevoiți să se adapteze noilor condiții:

”Cum sunt spitalele din Belgia in momentul de față? Ne apropiem de o catastrofă. Dar să o luăm cu începutul. Cu începutul lui 2020 când am vazut cum China întra în lockdown, dar cu toții ne-am zis că e departe, că noi nu vom fi așa de afectați precum ei, că noi trăim în Europa și nimic nu ne poate atinge. Până și Maggie De Block (n.r. fostul ministru federal al sănătății) a zis că e o gripă, să nu ne speriem. Apoi a ajuns în Italia, deja începusem să ne facem ceva griji, că Italia e la o aruncatură de băț. Cu toate astea stocurile de materiale necesare, de măști, mănuși, costume de protecție, respiratoare, aparatură pentru a susține ce vedeam la TV că se întamplă în Italia, nu s-au prea adus. Cred că nu prea ne dădeam bine seama ce ne așteaptă. Și a venit mijlocul lui februarie, și a fost carnavalul de la Binche (la noi la spital primii pacienți din reanimare fuseseră la acel carnaval) și a început să se umple spitalul. În câteva zile erau pline secțiile dedicate Covid-ului. Și au început să coboare la reanimare și reanimarea (14 locuri la noi) a început să debordeze.

Atunci s-a oprit programul operator. Eu lucrez la sala de operații. Și în cea mai mare viteză am improvizat o reanimare în sălile de operații. Am scos tot materialul nostru, am adus paturi, monitoare, ventilatoare, tot ce era nevoie să ne putem ocupa de un pacient Covid în condiții decente. Trebuie să vă spun că munca de la sala de operații si cea din reanimare sunt complet diferite. Deci pregătirea noastră pentru a face față ... "nu prea făcea față ".

O mini formare profesională în reanimare și GO!. În 2-3 zile cele 14 locuri de reanimare s-au umplut. Obligat-forțat tot spitalul a trecut în program de 12 ore ( 7-19 și 19-7 ). Ne-am unit forțele si am reușit să ieșim, în mai, din coșmarul care ne-a dărâmat psihic și fizic. Toate concediile prevăzute în acea perioadă au fost anulate, orarul schimbat, făceam și câte 5-6 zile de 12 ore de zi sau de noapte, una după alta. Eram niște zombi cu toții, ne-am abandonat (ăsta a fost sentimentul meu) familiile și am fost 100% cu mintea și sufletul la spital.”

Foto Irina Onea / umor din ATI


Știm cu toții ce înseamnă reanimarea și cât de fragili sunt bolnavii care ajung aici. Dar Irina Onea mi-a descris ce înseamnă reanimarea Covid-19, cât de repede se moare de Covid-19:

”Pacienții Covid-19 în reanimare cer foarte multă prezență. Eram câte 2-3 asistenți pentru un singur pacient. Pentru că se degradează foarte repede, sunt greu de întors (n.r. la viață), au diverse patologii de care trebuie să ținem cont și care în contextul intubării se degradează. Și foarte mulți au murit. Au fost atât de mulți decedați că morga nu a făcut față și Sodexo ne-a "împrumutat " două camioane frigorifice ca să depunem corpurile. A fost un adevărat coșmar care ne-a rămas întipărit în creiere. Și am sperat totuși că nu-l vom retrăi vreodată. Și iată ca totul o ia de la capăt, reanimarea e deja plină, sălile de operații s-au transformat iar în saloane de reanimare, programul e din nou de 12 ore pe zi!”

Am întrebat-o pe Irina Onea dacă și care sunt diferențele față de valul din primăvară. Sunt mai bine pregătiți? Fac spitalele mai bine față acestui nou val?

”Cum scriam, am reluat nebunia Covid-19 după același scenariu. Tot ce se poate anula la bloc operator este anulat și ne ocupăm din nou de catastrofe. Dacă în primul val s-au anulat toate concediile din acea perioadă, acum se încearcă, în masura în care este posibil, să nu se repete aceeași greșeală. Pentru că pe toată perioada de primavară absolut nimeni nu a lipsit de la serviciu. Toți am fost pe baricade. Nimeni nu a luat nici măcar o zi liberă. Vestea bună este că nimeni nu s-a contaminat. Imediat ce situația a revenit cât de cât la normal, am început să repunem în lucru sălile de operații. Fără pauză, fără concediu, repede repede. Timp de 3 luni tot ce se putea anula, s-a anulat. Era deci timpul să reînceapă treaba lăsată în planul doi. Și uite așa, timp de 3 luni, s-a operat "în draci" tot ce trebuia făcut în 6 luni. Și așa am început să fim din ce în ce mai obosiți. Au apărut ceva concedii medicale, destui colegi în burnout (oboseală cronică). Odată cu valul doi ne mai confruntăm și cu situația în care avem destul de mulți colegi testați pozitiv pentru Covid-19. Dacă în primul val, cel puțin în prima fază, am dus lipsă de materiale, de data aceasta ducem lipsă de asistenți și de medici.”

Iar acest al doilea val de Covid-19 este, din descrierea Irinei Onea, cel puțin la fel de grav ca primul.

”Se presupune că vârful epidemiei ar fi undeva între 6 și 15 noiembrie. Deocamdată la noi mai sunt câteva locuri pe terapie intensivă. Vedem până atunci. Dar ceea ce este îngrijorător este că dacă în primul val din primăvară media de vârstă a celor care ajungeau în reanimare era undeva la 70 de ani, acum avem pacienți mai tineri – 60 chiar mai puțin. Deocamdată avem de la 50 de ani în sus în reanimare, dar am văzut spitalizați pe salon și de 30 de ani!

Din păcate a scăzut vârsta în valul acesta și încă nu am ajuns în vârf epidemic. Marea lor majoritate au și alte probleme de sănătate: tensiune, obezitate, diabet. Sigur cu o tensiune sau un diabet poți trăi bine merci până la 100 de ani. Din păcate, acești oameni sunt cei mai afectați, cad primii în fața Covid-ului. Dar am avut și vreo câțiva fără absolut nicio problemă de sănătate. Era un domn de vreo 50 de ani, fost militar, sportiv, în super formă......și nu am reușit să-l salvăm...”

Foto Irina Onea / mesaje de încurajare pe ATI


Am mai întrebat-o pe Irina Onea în cât timp se recuperează un pacient de Covid-19:

”Dacă e o formă super ușoară poate dura câteva zile, poate nici să nu fie nevoie de internare. Poate avea un pic nevoie de oxigen și o vitaminoterapie, câteva zile în spital. Sau, ceea ce trăim noi în reanimare, poate fi vorba de multe săptămâni. Nu ajung în reanimare decât cei cărora nu li se mai poate face față pe secție, cei care au nevoie de oxigen pe aparate care nu pot fi folosite în orice secție. De fapt, asta e marea dramă a Covid-ului în stare avansată. Te sufoci, nu poți "să tragi aer în piept"! Plămânii sunt atât de afectați că nu sunt în stare să-și facă datoria. Și ce e cel mai trist e să văd oameni care "se roagă de mine" să-i trezesc (n.r. – pacienții din ATI care sunt intubați se află sub anestezie pentru a putea suporta tuburile) că au copii acasă și mă întreabă cât or să stea intubați. Și nu am răspuns la aceste întrebări!

E trist că un pacient Covid în reanimare nu are dreptul la vizită chiar dacă e în "fin de vie " (adică nu mai are nicio șansă de supraviețuire!) și ultimii oameni pe care îi văd suntem noi, îmbrăcați în cosmonaut cu măști și viziere pe față. Și ne roagă să transmitem familiei toată dragostea lor.”

Irina Onea mi-a mai scris, din tura ei pe terapie intensivă, că spitalele belgiene au standarde înalte, dar oricât de bine echipat ar fi un spital, nu are capacitatea de a face față unui număr mare de bolnavi, cei mai mulți în stare gravă:

”Da, aș zice că spitalele de aici au standarde destul de ridicate, dar NU MAI SUNT LOCURI. Nu avem unde să-i mai punem. Oricât ar fi voința de mare și standardul de ridicat, nu mai sunt locuri!

S-au mobilizat foarte mulți oameni să ajute spitalele. Au venit asistenți specializați pe reanimare prin interim (contract determinat), au venit și voluntari. Spitalul a creat o garderie pentru copiii personalului, o creșă din spital a primit toți copilașii noștri, ai căror părinți nu au avut altă variantă. Așa a fost prima dată! Așa este și de data asta!”

Foto Irina Onea / umor pe ATI


Am întrebat-o pe Irina Onea de ce crede că sunt atât de mulți cei care nu cred în Covid-19 sau care cred că situația nu este atât de gravă și că asistăm la o conspirație menită să schimbe cursul vieții așa cum o știm noi prin impunerea unei adevărate dictaturi mondiale.

”Oamenii nu cred probabil pentru că nu văd cu ochii lor. O fi vreo conspirație mondială, cum zic mulți, dar MOR oameni! Mor singuri, fără să-i vadă pe cei dragi, într-un pat de spital, înconjurați de alarme, de monitoare și de cosmonauti.....

Ar fi bine ca lumea să înțeleagă, conspirație sau nu, că nu e de glumă. Mor oameni nevinovați. E cum a zis Macron: " suntem în război ".

În primăvară plângeam că nu avem măști și dezinfectante. Acum ne plângem că trebuie să le purtăm . Eu nu cred că cei care tot militează pe rețele că sunt împotriva măștii ar avea curaj sa iasă în mulțime fără ea.

Și încheiem această incursiune în reanimarea Covid-19 cu un îndemn de la Irina Onea:

”Aveți grijă de voi, oameni buni! Știu că e un clișeu în ultima vreme. Că peste tot auzim același lucru, dar asta este adevărul! Aveți grijă de voi și de ai voștri. E mai importantă sănătatea noastră decât orice. O să scăpăm de virusul ăsta, mai repede sau mai târziu! Dar dacă ne pierdem sănătatea și chiar viața din cauză că nu am vrut să purtăm o mască și nu am vrut să respectăm niște gesturi barieră, atunci e foarte trist.”

Foto Irina Onea / mesaje de încurajare pe ATI

ziaruldebelgia.be 2020 © Toate drepturile rezervate.