• Dana Cotoară

Ileana Costinaș (Chez Lena) - ”Anul acesta cred că Revelionul se va face în familie!”



Octombrie ne toarnă un strop de normalitate în pahare și vine cu o veste bună pentru amatorii de petreceri. Nu putem să ne organizăm în regie proprie un banchet cu sute de persoane, trebuie în continuare să le limităm la zece, dar, dacă avem încredere într-un organizator de petreceri, problema este rezolvată întrucât pentru profesioniști limita numărului de invitați dispare.

Vestea ar trebui să-i facă să sară în sus de bucurie pe cei care administrează restaurante sau închiriază săli pentru evenimente. Realitatea nu este atât de roz însă. Sunt atât de multe alte piedici, încât, chiar și în condițiile date, misiunea pare încă aproape imposibilă. Iar când vine vorba de români, ei bine situația este o idee mai dramatică pentru că dansul este interzis. Iar românii nu se prea ”înghesuie” (nici n-au voie decât dacă reușesc să facă acest lucru păstrând distanța de 1,5 metri) să stea în jurul mesei la povești. Dacă dans nu e, nimic nu e. O confirmă Ileana Costinaș, binecunoscută în comunitatea românească din Belgia pentru petrecerile cu antren și voie bună pe care le organizează atât la restaurantul ei ”Chez Lena” cât și în săli pe care le închiriază și le decorează. Ileana mi-a confirmat că ”gura de aer” oferită organizatorilor de petreceri de la 1 octombrie este cam otrăvită și cu destule capcane.

”Noi avem un eveniment programat la sfârșitul lunii octombrie, pe 31. Este evenimentul nostru fanion în această perioadă, pe care îl organizăm de ani de zile – Sărbătoarea Toamnei. Anul acesta ar trebui să avem a șasea ediție. Sigur că ne bucurăm mult că putem să organizăm un eveniment de asemenea anvergură. Dar ne-am întristat, în egală măsură, pentru că participanții nu pot să danseze. Sunt și un pic îngrijorată în ideea că nu știu cât de încântați vor fi românii să participe la astfel de evenimente. Nouă ca nație ne este destul de greu să participăm la un eveniment, să ascultăm muzică de dans și să nu putem dansa.

Mai avem o problemă pentru care deocamdată nu prea avem soluție. Toți artiștii invitați la Sărbătoarea Toamnei vin din România și în condițiile actuale trebuie să stea în carantină.

Așa că avem o lună la dispoziție să ne dăm seama cum, în ce condiții și dacă vom putea să ne ducem proiectul până la capăt. Vedem că situația este extrem de instabilă și lucrurile se schimbă de la o săptămână la alta.”

Dar până la octombrie, cei din sectorul Horeca au avut de înfruntat un coșmar care părea că nu se mai încheie. Este, fără îndoială, unul dintre cele mai afectate sectoare de criza Covid-19 și nu se prea zărește seninul pe cerul lor.

Am întrebat-o pe Ileana Costinaș cum a trecut prin această criză, cum s-a readaptat noilor condiții?

”Ufff (oftează)... La mine a fost un pic mai greu poate față de alții pentru că această perioadă s-a suprapus cu separarea mea dintr-o asociație. Am fost doi asociați la restaurant, iar în februarie, chiar înainte de criză, am decis separarea de asociata mea. Am trecut prin coșmarul birocratic belgian dublat de blocajul instituțional adus de Covid-19. În plină izolare eu mă zbăteam să deschid o nouă societate. Exclusiv pe mailuri. Erau închise toate birourile. Nu se putea lua legătura cu nimeni. Mi-a fost extraordinar de greu să o iau iarăși de la zero. Nici acum nu avem un cont profesional. Pur și simplu nu am reușit să deschidem acest cont pentru nici acum băncile nu lucrează cu publicul. Cel puțin banca cu care lucrăm noi. Nu avem cititor POS ca să putem încasa electronic facturile de la clienți.”




Când vine vorba de perioada de blocaj total și modul în care statul belgian a venit în ajutorul celor nevoiți să-și sisteze complet activitatea din cauza epidemiei, Ileana Costinaș mi-a spus că eforturile nu prea au fost suficiente pentru a le garanta supraviețuirea, dar, pe de altă parte, înțelege că intervenția statului s-a făcut în avantajul tuturor celor de pe piață care nu sunt deloc puțini.

”Am primit acei 4.000 de euro. În mod cert nu au fost suficienți după părerea noastră, dar având în vedere că în Belgia sunt foarte mulți comercianți putem înțelege că statul a făcut ce a putut în condițiile date să ne ajute. Cred că au dat fiecăruia câte puțin. Banii ne-au ajuns o lună de zile, nu mai mult. Iar în primele două luni de zile de la debutul crizei nu am avut activitate deloc. Ne-am confruntat și cu o lipsă a informației la început. Nu știam ce putem face, ce nu putem face pentru a găsi o soluție de compromis și pentru a ne adapta noilor condiții. Am întrebat contabilii dacă putem lucra și ce putem face. Ni s-a spus că nimic, deși noi ca restaurant am fi putut să ne adaptăm spre catering sau livrare. Apoi, sigur, ne-am dat seama că putem să lucrăm pe livrări și am început să ne îndreptăm precaut spre această activitate. Dar ne-a fost foarte greu. Noi având un restaurant pentru comunitatea românească, adresându-ne în proporție de peste 60% comunității românești, ne-a fost greu să convingem oamenii că putem să le ducem mâncarea la ușă. În general la noi ideea de comunitate se traduce în faptul că oamenii vin să-și ia mâncarea pentru acasă sau vin să mănânce în restaurant, interacționează cu ceilalți. Clienții mei lucrează de luni până vineri, deci vin la restaurant vineri, sâmbătă și duminică. Și-atunci a fost mai dificil să se iasă din această rutină, iar oamenii să se obișnuiască cu ideea că noi le putem livra mâncarea și în timpul săptămânii.

Așadar, livrarea nu a mers extraordinar, așa că ne-am readaptat și am deschis un mic magazin în care oamenii să găsească mâncare gătită. Pentru că, în prima perioadă a crizei, nu prea puteam să ne îndepărtăm prea mult de casă, așa că ne-am gândit să le oferim oamenilor din cartier, atât românilor care locuiesc aproape de noi cât și celorlalți, mâncare pentru acasă. Dar nici această idee nu a fost câștigătoare. Ba dimpotrivă, în loc să câștigăm bani, noi am pierdut. Dar, ușor, ușor, am început să vedem lumina pe livrări. Oamenii și-au schimbat rutina, au început să se obișnuiască cu ideea de a comanda mâncare pe internet și am început și noi să colaborăm cu multe servicii de livrare. Lumea s-a reașezat pe alt făgaș.”



Deși probleme enumerate sunt multe, dificile și poate ar fi putut descuraja pe multă lume, Ileana Costinaș vede partea plină a paharului: nu au pierdut angajați, s-au adaptat ușor noilor rigori sanitare și nu au avut niciun control din partea autorităților:

”Noi suntem printre cei fericiți. Fiind o afacere de familie, nu avem angajați. Suntem doi oameni care lucrăm în permanență și complementar lucrăm cu alți membri ai familiei. Am fost și printre cei norocoși pentru că nu am avut nici măcar un control. Și dacă ar fi fost, nu am fi avut emoții pentru că am respectat la sânge toate noile măsuri sanitare: de la dezinfectanți la respectarea distanței fizice. Le-am spus tuturor clienților încă de la intrarea în restaurant care sunt rigorile: că trebuie să poarte masca atunci când se deplasează pentru a merge la toaletă sau pentru a ieși la o țigară. Am încercat să fim la zi cu toate informațiile, cu toate modificările legislative. Pot să spun cu mare satisfacție că nu am avut niciun fel de problemă în restaurant. Poate la început le-a fost mai dificil clienților să completeze acele fișe cu datele personale, cu toate detaliile necesare: ora de intrare, ora de ieșire. Sau accidental să mai intre cineva în local fără mască. Dar le-am explicat tuturor care sunt regulile și nu am avut niciodată probleme din acest punct de vedere. Ce m-a impresionat este că chiar și copiii mici s-au adaptat foarte bine, sunt foarte cuminți și înțeleg că trebuie să stea la masă cu mama și cu tata. Și foarte important suntem deschiși de luni bune și nu am avut nicio surpriză neplăcută de genul focar Covid-19. Niciun client din toți cei care ne-au trecut pragul nu a fost infectat.”


Cum ați reorganizat restaurantul? Cum era înainte, cum este acum?

”Capacitatea maximă a restaurantului nostru este în mod normal de 93 de persoane. În această perioadă funcționăm la 30% din capacitate, respectând toate rigorile sanitare impuse privind distanța fizică. Șansa noastră este că avem trei încăperi diferite, deci ne-am putut adapta pe trei bule diferite. Când am avut petreceri am putut să împărțim câte zece persoane în fiecare sală. În zonele comune s-a purtat masca, așa că nu am auzit niciodată să ar fi fost cineva suspect de Covid-19 care să fi venit la noi în restaurant.

Nici în noile condiții de după 1 octombrie nu cred că vom atinge capacitatea maximă. Vom încerca să rearanjăm cât mai bine sălile, dar nu cred că vom putea primi din nou 93 de persoane în restaurant.

Și nu doar din punctul nostru de vedere, că nu ar fi suficient loc pentru a fi în siguranță în restaurant. Aici mai intervine un aspect foarte important pe care l-am observat în ultimele luni. Oamenii s-au schimbat. Le e frică. Nu mai îndrăznesc să iasă așa cum o făceau odată. Sunt sigură că în momentul în care vor intra în restaurant și vor vedea aglomerație vor pleca, nu vor risca să stea. Avantajul este că se merge în continuare exclusiv pe rezervare și așa avem un control al clienților care ne calcă pragul.”


2020 se apropie de final. Vine Revelionul. Am întrebat-o pe Ileana Costinaș cum anticipează că va fi Revelionul 2021 mai ales din perspectiva profesionistului care organizează petreceri cu sute de oameni:

”Sala este închiriată din noiembrie anul trecut. Eu așa fac în fiecare an pentru a nu avea surprize. Când organizez petreceri cu artiști care vin din România nu-mi permit să risc să nu am sala în care să țin Revelionul, așa că rezerv cu cel puțin un an înainte.

Dar în privința petrecerii din acest an sunt sceptică. Sala închiriată este mare, poate acomoda peste 300 de oameni. Dar mie îmi place să lucrez în siguranță și simt că pot organiza în cele mai mici detalii petreceri cu 180 de oameni. Așa am făcut până acum. Doar că anul acesta, dacă există această interdicție de dans, în plus mai sunt destule luni până la Revelion, sunt sceptică și probabil se va decide totul pe ultima sută de metri. Aș miza mai mult pe o petrecere restrânsă la restaurant. Dar și aici dacă românul nu vine să danseze, nu vine deloc. Cred că anul acesta revelionul se va petrece mult în familie, acasă.”

Când anticipați că vă veți reveni după această criză?

”Off (oftează din nou) Această criză a dat de pământ rău de tot cu noi cei din HoReCa. Nu pot anticipa. Pur și simplu nu știu.

Totul pornește, din punctul meu de vedere, de la oameni, de la fricile lor, de la noile obiceiuri pe care și le-au format în această perioadă. Obișnuindu-se în casă atâtea luni de zile, oamenii au descoperit alte fațete ale vieții cotidiene. Văd la cei cu care intru eu în contact că s-au adaptat descoperind lucruri pe care le pot face în familie, lucruri pe care poate înainte nu le făceau. Oamenii ies mult mai puțin decât o făceau înainte, iar acum merg în parcuri, au descoperit alte activități de agrement. Nu prea mai vin la restaurant. Le este mai ușor să comande mâncare acasă, unde sunt în mediul lor, iar când ies din locuințe o fac fie ca să mănânce repede și apoi să se îndrepte spre alte activități, fie ca să meargă în pacuri sau undeva în natură.

Eu cred că vremea petrecerilor a cam trecut. Oamenii se redescoperă și se readaptează spre alt gen de activități care să-i ducă departe de restricții.

Încă se fac petreceri mici, în grupuri de prieteni, familie etc, dar nu mai simt aceeași bucurie pe care au aveau înainte. Dacă nu au muzică, dacă nu pot să danseze, nu mai e aceeași atmosferă.”


Unde credeți că veți fi într-un an de zile?

”Cred că se va dezvolta în continuare sectorul livrări și anticipez că pe restaurant va fi foarte slab. Cu ce facem pe livrări reușim să achităm chiria și utilitățile pentru restaurant și să trăim. Suntem pe linia de plutire, nu avem datorii și asta mă bucură cel mai mult. Am un salariu, trăim decent, nu excelăm, dar nici nu ne plângem.”

Parcursul profesional al Ilenei Costinaș ascunde o poveste frumoasă, dar plină de suișuri și coborâșuri în care se poate regăsi fiecare român care la un moment dat și-a luat inima în dinți și au plecat spre ceea ce credeau ei că este o ”lume mai bună”:

”Acesta este cel de-al doilea restaurant al nostru. Am început în 2007 cu o cafenea unde îmi improvizasem o bucătărie mică și găteam pentru noi, pentru familie, eu fiind bucătar de meserie. Asta am făcut în România. Pe vremea aceea aveam o societate de construcții și îi hrăneam și pe cei care lucrau cu noi. Acum 12-13 ani în Belgia erau mulți bărbați români veniți la muncă singuri, nu cu familiile. Veneau la bar și când vedeau mâncarea caldă îmi cereau un castron de ciorbă – „Vin din șantier, doamnă, pot să primesc și eu un castron de ciorbă? Contra cost, nu pe gratis. Mi-e dor să mănânc o ciorbă caldă!” Așa am început. Cu un client, apoi trei, apoi cinci. Așa s-a mărit și oala de ciorbă – de la 3 litri, la 5 litri apoi la 10. Așa că după doi ani de zile am transformat cafeneaua în restaurant și a apărut Restaurantul Transilvania. Dar a venit anul 2014 și am fost nevoiți să plecăm din locul unde era Transilvania pentru că proprietarul a murit, iar copiii au vrut să meargă mai departe cu același gen de afacere, dar pe cont propriu. Am încercat o asociere pentru un alt restaurant, dar nu am reușit. Dar așa a apărut ciorbăria Chez Lena, primul snack românesc cu mâncare la galantar, după o idee pe care am văzut-o la Cluj Napoca și care mi-a plăcut foarte mult. Zilnic aveam fasole cu ciolan, zilnic aveam sarmale, minimum patru ciorbe pe zi. După un an ne-am extins și a apărut restaurantul Chez Lena, în asociere cu cineva. Nu a mers asocierea, deși era vorba de o prietenă. Mi-am dat seama foarte repede că nu este ceea ce ne doream. După vreo opt luni am preluat eu toată partea ei și am rămas singură în această afacere.”

O găsiți pe Ileana Costinaș la restaurantul ei care îi poartă și numele Chez Lena la adresa Av Charles Quint 231 1083 Ganshoren și la numărul de telefon 0491910425


ziaruldebelgia.be 2020 © Toate drepturile rezervate.